Stratul pasiv

Asa-numitul strat pasiv este un strat subtire de oxid care se formeaza pe suprafata otelului inoxidabil cand acesta intra in contact cu oxigenul. Atomii de crom din otel formeaza apoi impreuna cu atomii de oxigen un strat de oxid dens si inert (de aici denumirea de „strat pasiv“), care suprima progresia oxidarii si astfel ruginirea otelului. Amploarea sau stabilitatea stratului pasiv depinde in principal de compozitia aliajului otelului.

Otelurile inoxidabile reactioneaza la fel ca si otelurile normale cu oxigenul si formeaza un strat de oxid. In cazul otelului normal oxigenul reactioneaza cu atomii de fier existenti in otel; astfel se formeaza o suprafata poroasa (rugina), care permite progresia reactiei. Acest proces poate merge pana la 'ruginirea' completa a piesei de prelucrat.

In cazul otelului inoxidabil, oxigenul existent reactioneaza cu atomii de crom din otel existenti intr-o concentratie relativ mare pe suprafata spre stratul pasiv.
Pentru formarea ruginii la otelurile 'inoxidabile' exista doua motive:

stratul pasiv nu s-a putut forma, sau
stratul pasiv a fost distrus

Ne-formarea stratului pasiv poate fi evitata numai printr-un grad ridicat prin curatenie. Suprafetele prelucrate trebuie sa fie curatate cu grija de toate reziduurile. Acest lucru se refera in special la reziduurile provenite de la mijloacele abrazive. Prin urmare mijloacele abrazive adecvate pentru prelucrarea otelului inoxidabil trebuie sa fie din principiu fara clor, fier si sulf (proportia din masa <0,01 procente).

Inapoi la cunostintele legate de slefuire

alte teme din domeniu

Toate temele ajutătoare

afișează mai mult